Legenda lacului Sfanta Ana

Se spune ca odinioara, prin aceste locuri traiau doi tirani care erau frati. Unul stapanea o cetate pe varful Puciosul din apropiere, celalalt, o cetate situata pe locul actualului lac. Stapanul cetatii de pe Puciosul avea o caleasca minunata, castigata la zaruri, fapt ce a starnit invidia fratelui sau, care a pus ramasag ca a doua zi va veni in vizita cu o caleasca si mai mareata. Pentru a castiga ramasagul, tiranul pune sa fie inhamate la caleasca sa opt din cele mai frumoase fete din imprejurimi. Caleasca fiind foarte grea, acestea nu au putut sa o urneasca, fapt ce a dezlantuit mania stapanului, care a inceput sa le biciuiasca. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stapanul cel marsav. Blestemul fetei s-a implinit numaidecat: s-a pornit o furtuna ingrozitoare, cu fulgere si tunete, cutremure, iar cetatea, impreuna cu tiranul ei, s-a scufundat in flacari. In locul cetatii de odinioara s-a format un lac albastru si linistit, numit de locuitorii din zona Lacul Sfanta Ana. De atunci, zice legenda, cine merge si se spala in lacul Sfanta Ana este curatat de pacate. O plimbare cu barca pe lacul Sfanta Ana e mai mult decat relaxare, asta si pentru ca zona este puternic ionizata negativ, iar oamenii locului spun ca efectele asupra sistemului nervos se simt imediat.

Pe malul lacului se afla o capela romano-catolica, purtand hramul Sfintei Ana iar popularitatea zonei a facut ca de-a lungul secolelor 17 si 18 sa ajunga pe malul lacului peste 30 – 40 de mii de pelerini. Se spune ca dupa un astfel de pelerinaj, tinerii si-ar fi gasit aici partenerii de viata iar femeile care aveau probleme cu sterilitatea au reusit sa aiba copii.