Olaritul este o ocupatie straveche ce se practica inca din vremuri stravechi, marturie stand frumoasele vase de ceramica din epoca neolitica, epoca in care pe teritoriul Romaniei s-a dezvoltat o civilizatie remarcabila.

Ceramica populara datorita existentei milenare, reprezinta dovada continuitatii si unitatii poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic. In secolele IV si III i.e.n. apare ceramica daco-getilor, ceramica care se poate regasi prin tehnica si decor , in productia unor centre de olari.

Ceramica de Horezu se poate recunoaste, in primul rand, dupa motivele simbolice folosite. Modelele sunt delicate si totusi puternice ca simbolistica, de natura zoomorfa, vegetala si geometrica. Plecand de la aceste elemente, mesterii olari realizeaza adevarate obiecte de arta, dar si de civilizatie. Cantecul cocosului, emblema ceramicii de Horezu, anunta victoria soarelui si a luminii asupra noptii si intunericului. Din aceeasi categorie fac parte porumbelul si pestele, ambele simboluri ale crestinismului. Printre motivele simbolice vegetale, mesterii olari modeleaza in lut ciorchini, frunze, trifoi, vrejuri, braduti sau boboci de trandafiri, intr-o tehnica aparte.

Gama cromatica folosita de olari este data de tricromia caramiziu – verde – albastru, pe fond alb – galbui. Aceste culori caracteristice centrului Horezu pastreaza traditii stravechi: ceramica rosie este de provenienta romana, iar galbenul, verdele si albul indica arta bizantina. Motivele de pe taierele farfuriilor si ale platourilor mai pot fi cele traditionale brancovenesti, spirala (care simbolizeaza vartejul vietii), ornamente cosmoforme precum steaua si soarele, coada de paun, sarpele casei sau pomul vietii.

Urcioarele, canile sau serviciile de bauturi sunt modelate si pictate manual. Smaltuite in interior si exterior, sunt termorezistente si pot fi folosite atat in scopuri practice, cat si la decoratiuni. Toate piesele sunt lucrate dupa traditie, pe roata, si decorate in tehnica cornului de vita, cu o pana de gasca in varf. Cornul se umple, iar culoarea se scurge prin pana, obtinandu-se astfel o adevarata penita. La Horezu, absolut toate culorile sunt naturale. Rosul se obtine dintr-un pamant bogat in oxid de fier (ruseala), iar negrul se prepara dintr-un pamant specific, gasit in eroziunile de dupa ploi. Verdele este dat de arderea cuprului in cuptor, zgura obtinuta fiind macinata si amestecata cu huma. Albul este var amestecat cu piatra alba de munte, arsa si pisata, iar galbenul se obtine din amestecul humei de Medgidia cu oxid de fier. Iata un alt motiv pentru care ceramica de Horezu poate fi folosita nu numai ca obiect decorativ, dar si in uz casnic, fiind realizata integral din materiale ecologice.